Cu ceva timp în urmă am citit într-o carte această definiţie: "Creştinul e deseori acea persoană care se odihneşte pe un vulcan aprins (viaţa), trăgând satisfăcut din biberonul pe care îl are în mâini (religia personală) şi adormind liniştit la gândul relaxant că preoţii/pastorii au grijă de el de aici de pe pământ iar Dumnezeu are grijă de el de sus din cer. Biberonul lui e practic umplut cu somnifere dintr-o cutie pe care scrie: "eu nu am nimic de făcut, se va găsi întotdeauna cineva care să-mi facă treaba". Sunteţi de acord?